INFERNOTECA : 2020

vineri, 18 decembrie 2020

ÎMPREUNĂ SUNTEM ÎNTÂI DECEMBRIE

marţi, 01 decembrie 2015

Câmpia Libertății înflorește
cad amintirile ca niște fulgi
natura simte iată românește
din cer tu stele parcă smulgi

Cad amintirile ca niște fulgi
Unirea Națiunea a făcut-o
și toți copacii înalță iată rugi
să nu-i zici limbii tale muto

Unirea Națiunea a făcut-o
natura simte iată românește
lumii întregi i-ai spune sluto
şi Câmpia Libertății înflorește

Cad amintirile ca niște fulgi
din carne cântece tu smulgi

Costel Zăgan, CEZEISME II

CEA DIN URMĂ NOSTALGIE

Ninge tandru la Moldova
și cu fulgi se-mbată slova
mi-a căzut cerul pe-o mână
scoțând stele din fântână

Ochii s-au umplut de noapte
să-i deschid c-un vis se poate
ninge până-n amintire
printre fire și nefire

Cade fulgul precum floarea
ce-amețește-n ceruri marea
și rămâi pustiu și singur
împușcat de-al nopții mugur

Ninge tandru cum vă zic
fără teamă de nimic

Costel Zăgan, Cezeisme II

EREZIA CA O POEZIE ALBĂ

Între Shakespeare și Eminescu nu credeam

să învăț a muri din nou Îmbrățișând Statuia

Poetului Nepereche ca pe cea mai tandră

ninsoare Urmele mele caută zadarnic urmele poeziei

Satul pare încremenit

sub albul fără margini

Un cățel

jucărie din copilărie

latră

dintr-o

iarnă paralelă

Ninge eminescian

Restu-i teatru-n alb

20 ianuarie 2018

Ipotești

Marionete

noi

oamenii

colorați

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II

sâmbătă, 12 decembrie 2020

ANTOLOGIA ANTOLOGIILOR - Costel Zăgan: ÎNSEMNE, Bacău, 2010

ANTOLOGIA ANTOLOGIILOR - Costel Zăgan: ÎNSEMNE, Bacău, 2010: Costel Zăgan PARADISUL APARENȚELOR Ce poftă am să fiu nemuritor și Doamne nu-s decât doar trist hai viața-mi strigă hai dă-i zor și n-am ce...

joi, 26 noiembrie 2020

NAIVUL DE SERVICIU - Costel Zăgan: CIULEANDRA (UNU PE INFINIT)

NAIVUL DE SERVICIU - Costel Zăgan: CIULEANDRA (UNU PE INFINIT): CIULEANDRA (UNU PE INFINIT) Frunză verde rogvaiv te dezbraci fără motiv Şi-ţi pui oasele la dungă pielea poate-o să-ţi ajungă Nu ştii însă...

miercuri, 25 noiembrie 2020

PRĂPĂSTII CORDIALE

Fiecare zi adaugă câte-o prăpastie între noi : de nevoi ori de bucurii . Nu contează forma, ci numai sensul : disperarea noastră cea de toate zilele.

Citeşti şi nu-ţi vine să crezi !

Oameni talentaţi sau proşti cu grămada se înghesuie să-ţi intre în suflet : cu delicateţe sau prin efracţie . Nu mai contează scopul, ci doar modalitatea de abordare.

Aşa că-i citeşti portretul lingvistic şi încerci să înţelegi : de unde vine ? cine/ce este ? şi unde vrea să ajungă ?

Iar timpul pe care tu li-l dedici speri să devină arcul unui nou orizont interior. Însă, şi această speranţă se pare că-i deşartă !

Oare de ce nu pricepem niciodată că scaunul de la nivelul căruia vedem lumea, la un moment dat,poate fi scaunul

singurătăţii absolute !?

Costel Zăgan, DELIMITĂRI CORDIALE

Ioana Manolache

1 distribuire

Îmi place

Comentează

Distribuie

Comentarii

323