Dimineața mă scol ca fiecare
pregătind poemul de plecare
Și-mi beau cafeaua lactee
împreună cu prima femeie
Pe care totuși ieri-noapte
am iubit-o ehei cât șapte
Și totuși nu-s prea lămurit
dacă-i poemul spre infinit
Costel Zăgan, HIPERBOLE BLITZ, 2005
.jpg)
