Costel Zăgan - Antologia „Poeți și prozatori români în Regal eminescian” - ediția 2020

 

sâmbătă, 15 august 2020

Costel Zăgan - Antologia „Poeți și prozatori români în Regal eminescian” - ediția 2020

       Costel ZĂGAN

             România

SĂRBĂTOAREA PATIMILOR EMINESCIENE

 
                                   Dă-mi melancolia și azi și oricând
                                        lacrimi amare curg din cuvinte
                                             acest Iisus Hristos moare-n cuvânt
                                                  această pagină-i doldora de morminte
 
                                                      Lacrimi amare curg din cuvinte
                                                           iartă-ne pre toți care murim cântând
                                                                stele răsar pe bolta fierbinte
                                                                     se face-întuneric în ultimul gând
 
                                                                          Iartă-ne pre toți care murim cântând
                                                                               ispiti-tu-ne-ai destinule opus
                                                                                    acest Iisus Hristos renaște-n cuvânt
                                                                                         acest poem s-a-nroșit spre apus
 
                                                                                              Și Doamne abia-l mai suport
                                                                                                   că doare mai rău ca un mort
                                                                                                          (CEZEISME, 2008)

Autor, Constanța Abălașei-Donosă

         EREZIA DE-A FI EMINESCU

 

                                                                          Doar atât să existăm eminescian
                                                                       căci unde-ajunge nu-i hotar nici
                                                                       ochi spre-a cunoaște și vremea-n
                                                                       cearcă în zadar din goluri a se naște
                                                                       vreme trece vreme vine în prezent
                                                                       le-avem pe toate dar de-a lor

                                                                       zădărnicie tu te-ntreabă și socoate
                                                                       pot să mai reînviu luminos din
                                                                       el ca pasărea phoenix
                                                                       o
                                                                       nu credeam să-nvăț a muri vreodată
                                                                       codrule codruțule
                                                                       numai cuvintele limbii române tac despre mine
                                                                       restu-s somnoroase păsărele
                                                                       Doamne
                                                                       ca să pot să mă trezesc odată
                                                                       pe mine
                                                                       Ție
                                                                       redă-mă
                                                                       doar
                                                                       atât
                                                                          (Erezii second hand, Editura AXA, Botoșani, 2014)

Autor, Mihai Cătrună

MO(NU)MENT

De ce

dimineața

seamănă

c-un trandafir

numai

verde la-nceput

numai

roșu la final

COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE 

p

COSTEL ZĂGAN

Mâinile se roagă mângâind, iubito

Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare

Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc

Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul

Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare

(din volumul „Cezeisme II”)