EMOȚII STILIZATE DE FURTUNĂ

COSTEL ZĂGAN

Emoții stilizate de furtună: haiku?

Fotografie din arhiva personală a autorului

HAIKU 

Școlar profesor
o școală pentru părinți
înger de pază

Soare în apus
mărțișorul cerului
albul nesfârșit

Deschid fereastra
și vai singurătatea
fuge de mine

Dar primăvara
nu mai scrie poeme
Doamnă în verde

Prea însingurat
cizelez poemele
zilei fără cap

Carcera nefiinţei
gratiile topite
poemul evadat

Cer aglomerat
eu bat Calea Lactee
doar în lung şi-n lat

Dorul de mamă
din ochii înlăcrimaţi
cade trăznetul

Femeia n-are
număr de ordine ea
este ordinea

În virtutea muzicii
tăcerea dă
tonul nopţii

Natura ne-arată
cu degetul mugur
verde de albastru

Muguri la zenit
stele pleznind
zău de primăvară

Eu tac în gura
mare fiii tăcerii
cuceresc lumea

***

TRADUCERI ALE AUTORULUI DIN HAIKU JAPONIA

Absolut nimic
Primăvara-n odaie –
Absolut totul!

haiku de Yamaguchi Sado (2002),

Metamorfoză
din prunul întunecat
cade soarele

haiku de Yosa Buson din Haiku Japonia

Fiecare urmă
pe nisipul ţărmului
îndepărtează

haiku de Masaoka Shiki,

Val de mătase –
ploaia de primăvară-n
azurul apei

haiku de Ryokan din Haiku Japonia

Sub voalul lunii
este umbra femeii
umbră de floare

haiku de Natsume Soseki din Haiku Japonia

Copacul uscat
este gata să zboare
sau dă în floare?

haiku de Kobayashi Issa din Haiku Japonia

• Dincolo de Retină, Revista trimestrială de Haiku, Anul 1,  Nr. 1,  Editura Izvorul Cuvântului, 2017.

ÎNTR-O VESELIE

Îmi cheltuiesc zilele ca banii

şi-n cont îmi intră numai anii

Costel Zăgan, Distihuri rebele

NICĂ N-A PLECAT

Căci

Nefericit

ca

anul acesta

Ca anul

trecut

Şi

Ca

de

când sunt

TATĂ

N-am fost

niciodată

Costel Zăgan, Ode gingaşe

INSOMNIEI CU DRAG

După

ce-am numărat

toate

stelele

și

oile

din

sat

Am trecut

la

femei

apoi

la

fete

La

nume

am început

să visez

Și-am

adormit

buștean

cu

poezia

pe

buze

Costel Zăgan, Ode gingașe

Comentarii

VÂNZĂTOAREA DE NINSORI

Cum te dezbraci copacii dau în floare

și simt în piept văpaia unui crin

de la zăpadă sufletul se-aprinde oare

când te privesc și mor câte puțin

Și simt în piept văpaia unui crin

și trupul parcă-i flacără străină

între prea mult și iată prea puțin

ești noaptea devorată de lumină

Și trupul parcă-i flacără străină

de la zăpadă sufletul se-aprinde oare

și cine pentru cine dă lumină

stă noaptea sub această întrebare

Cum te dezbraci copacii dau în floare

de parcă i-ar aprinde o ninsoare

... Vânzătoarea de ninsori ... — poezie de Costel Zăgan, din volumul "Cezeisme", 2008 .

Costel Zăgan

Amar de toți și de toate

Un lampagiu în mintea mea

mai suflă vai în câte-o stea

că-i dimineață ori târziu

c-am apucat sau nu să scriu

Eu suflu-n cer că e fierbinte

și poate îmi aduc aminte

pe lumea asta eu ce caut

de scriu sonete doar la flaut

Tăcerea cântă la pian

și eu nu pot să-i dau un ban

că punga mea precum se știe

e goală rău și e zurlie

Și către cer cu fața-n sus

prietenii cu toți s-au dus

Foto: Andi Spot

Costel Zăgan

Teiul gonflabil

Osă vă trezesc cu versul

pe pământ eu nu încap

și mă joc de-a Eminescu

cu tăcerile din cap

Pe pământ eu nu încap

și-s rănit de poezie

de toate se-alege praf

tăceri mai rămân o mie

Sunt rănit de poezie

și mă joc de-a Eminescu

cât oi fi fir-ar să fie

o să vă trezesc cu versul

Pe pământ eu nu încap

numai cu teiul sub cap

Sursa foto: decostyle.mayra.ro

Costel Zăgan

Clepsidra cu rugăciuni

Doamne Doamne ești acasă

ai spus să bat și vei deschide

deșertul lumii mă apasă

deșertul Doamne din cuvinte

Ai spus să bat că vei deschide

pustiul Doamne-i peste tot

și morții vai nu-s în morminte

e prea pustiu să mai suport

Pustiul Doamne-i peste tot

deșertul lumii mă apasă

și din genunchi te-nalți socot

că Doamne totuși ești acasă

Ai spus să bat și vei deschide

dar ceru-i vai tot din cuvinte

Foto: Andi Spot

Costel Zăgan

Erezia fostei pedagogii violete

Profi școleri și alți fraieri asta-i școala mea

Nu-i mai buzunăriți sufletul Toți trăim cu cărțile

pe masă Săraci (ne)educați și români în proporții

acceptabile Totuși există și un excedent neconsemnat

în procesul-verbal de predare-primire a societății so

cialiste multilateral dezvoltate Cică ar fi rămas prea

multe speranțe neonorate pe capul bietului învățământ

românesc Prea multe și prea flămânde Zău dacă nu erau

mai gustoase minciunelele de altă dată Hai că le-am

găsit și pe astea nepregătite

Terminat înregistrarea Arhivat totul până la noi

Ordine

Foto: Andi Spot

Costel Zăgan

EREZIA DE-A TRĂI

Poetul tace până la orele 24 fix

Apoi trece tăcerile pe curat

Una ție una mie

Restul e plin de cuvinte și necuvinte

O tot ce-ating seamănă tot mai mult cu

îngerul meu păzitor

Iubita vai și-a uitat

sexul în această poezie fără cap și coadă

Scriu versuri pe ritm de kamasutra

Zgomotul afrodisiac al tăcerii mă

scoate din minți

Gâfâind privesc poemul

gata să mă devoreze cu tot cu stilou

Și luna zbătându-se ca un pește în apele ferestrei

Deodată aud cocoșul cântând a treia oară

Doamne chiar am scăpat

Sursa foto: pinterest.com

Costel Zăgan

Pretextul Machiavelli

Ce primăvară zdrențuită Doamne ce primăvară

Pașii timpului colbuiesc totul Un strat tot mai

gros de indiferență se așează între noi și lume

Râzi astăzi mâine s-ar putea să nu mai ai cu ce

Cauza împinge efectul în șanț cu prima ocazie

Apoi merge mai departe Doar Calea Lactee se mai

întinde între tine și dragostea la ultima vedere Nu

mai scrii declarații de dragoste ci declarații de ave

re Existența implică textitența În acest sens presupun

că și eu sunt nepotul lui Machiavelli

Prea mă dezbin zi de zi Ca lumea să nu mă ia la ochi

La picior arm

(Și eu am fost un mugure civil)

EREZII DE-O CLIPĂ II

Sursa foto: pinterest.com