Prieteni lăsaţi-mă să scriu
în ritmul inimii mele
Tristeţea
pare
odă a bucuriei
Iar căuşul palmelor
o cupă de şampanie
plină-ochi
de
lacrimi
Dragoste
m-am îmbătat
cu lumina ochilor tăi
O mângâiere
poate opri
avalanşa purităţii
Salvamarii
sar
din
creastă-n creastă
Iată
şi
prăpastia poetului
Doldora de luceferi
Mulţumesc
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu