Poemul
e
o
clepsidră
În
care
intri
modest
ca
un
fir
de
nisip
Fără
să
știi
la
final
Ce
mască
vei
purta
pe
chip
Costel Zăgan, INTERTEXT, 2002
marți, 28 aprilie 2020
marți, 21 aprilie 2020
duminică, 19 aprilie 2020
DILEMĂ
Demonul sau îngerul inspirației
poetul prieteni să hotărască
de-i starea noastră de grație
ori numai poate o macă
Poetul prieteni să hotărască
cine astăzi mai contează
muza prea omenească
sau doar să fii pe fază
Cine astăzi mai contează
de-i starea noastră de grație
cine-ți dă împrumut o rază
demonul sau îngerul inspirației
Poetul prieteni să hotărască
mană Doamne sau pască
Costel Zăgan, CEZEISME II
vineri, 17 aprilie 2020
joi, 16 aprilie 2020
POEMUL ANOTIMPURILOR NESCRISE
Pagina toamnei
tremură
de
frig
În vreme
ce
De pe
pagina verii
transpiraţia
curge-n valuri
de
poezie
Doamne
şi ce primăvară
se ridică
de pe această pagină
pătată
de
versuri albe
Şi
numai
poetul
surâde
în
versuri din ce în ce mai rogvaiv
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE
marți, 14 aprilie 2020
LECTURĂ PE ÎNTUNERIC
LECTURĂ PE ÎNTUNERIC
Frumoaso
te dezbrac
de
parcă aș citi
Cel mai frumos
roman
de dragoste
scris vreodată
Paradisul pierdut
mai pâlpâie
în ochii tăi
întredeschiși
REPORT THIS AD
Probabil că
în
zori
Dumnezeu
va umbla
iar singur
Printre
tăcerile noastre
ca
niște valuri îndrăgostite
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
duminică, 12 aprilie 2020
APLAUDÂND AMURGUL
Concertul privighetorii
a început
fix
la
ora
19 și 30 de minute
Amurgul
a tras cortina
dincolo
de
orizont
Soarele
se oglindește
în
ochii poeziei
Sonet perfect
niciun vers
în
plus
niciun înger
în
minus
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
EREZIA DETAȘĂRII
Ninge cu flori peste iarna sufletelor
noastre Gerul frumuseţii pune lumea
în rama cuvintelor Tăcerea ne leagă
mâinile la spate Deschidem gura ca
florile revărsând în jurul nostru pică
turi de infinit Suferinţa rupe bucăţi
din bătăile inimii Dumnezeu bate în
uşa cuvintelor Unde am plecat iar de
acasă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
vineri, 3 aprilie 2020
RECURS LA DEZNĂDEJDE
Îmi pare rău dar nu e primăvară
v-am spus şi voi nu m-aţi crezut
de-aceea m-am retras la ţară
biet clopot surdomut
V-am spus şi voi nu m-aţi crezut
că trântorii îşi fac averi de miere
că mută viitorul în trecut
că paguba li-i singura avere
Când trântorii îşi fac averi de miere
din sărăcia voastră ordinară
voi mai aveţi o şansă şi-o putere
să-i daţi din veșnicie afară
Păcat doar moartea vă învaţă
cum să păşiţi nemuritori din viaţă
Costel Zăgan, CEZEISME, 2008
joi, 2 aprilie 2020
miercuri, 1 aprilie 2020
EREZIA TIMPULUI PROBABIL
Stop trecutului stop prezentului
stop viitorului Stop tuturor pro
numelor personale şi mai ales
impersonale Ce se scoală de
dimineaţă s-ar putea să ajungă
în cazul acuzativ Însă nimeni nu
îndrăzneşte să viseze prezentul
nostru cel de toate zilele şi mai
cu seamă cel de toate nopţile Eu
nu sunt tu nu eşti el sau ea nu este
Prin urmare toţi suntem de gaşcă
Nu-i aşa Doamne
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
sâmbătă, 15 august 2020 Costel Zăgan - Antologia „Poeți și prozatori români în Regal eminescian” - ediția 2020 Costel ZĂGAN ...
-
EMINESCIANA Mihai Cătrună – Mihai Eminescu – grafică în tuș Luceafăr Eminescu are dreptate Nu credeam să-nvăţ Româneşte a m...
-
Costel Zăgan Isteriada Istorie și patologie socială români de consum și români de excepție Nenea Iancu și Lord Byron Deșertu...
-
Cum te dezbraci copacii dau în floare și simt în piept văpaia unui crin de la zăpadă sufl...
