UN POEM CROMATIC VĂ ROG

Tema poemului versuri cromatice

subiectul amestecul spontan dadaist

de cuvinte și tăceri

scopul obținerea pașaportului pentru posteritate

tipul posterității dacă se poate mixtă

tăceri operaționale pe tot parcursul poemului

poetul va fi capabil să nu definească deloc poezia

(să nu confunde tăcerea cu poezia tăcerii)

să evite și tăcerile primare și cele complementare

mereu să aibă în vedere

calitățile și defectele unui poem de calibrul

să zicem

ODEI ÎN METRU ANTIC

să fie gata oricând

să fuzioneze cu poezia

ps

poemul-curbă

și

poemul-sferă

nu-s doar niște forme

ci

sunt poezie în stare pură
Totuși

la anumite ore

poezia

pur și simplu

îți poate sări din ochi

Poezia

ca

șoc spontan

al

simțurilor

de la

roșu

la

violet

Costel Zăgan, Ode gingașe

EREZIA CELOR ȘAPTE ANI DE ACASĂ

· 

EREZIA CELOR ȘAPTE ANI DE ACASĂ

Când unde și cum au fugit cei șapte ani de acasă

Hai noapte bună bunici și părinți somn ușor dragi

lor La revedere bun simț Închid televizorul și des

chid fereastra Să iasă firmamentul din călimara po

etului cu acces la ultimul orizont virtual Călcâiul lui

Ahile lasă urme profunde în zăpada proaspătă Dacă

nu mai ninge cinci secunde poate-l zăresc pe

Dumnezeu Când îmi potrivește steaua în locul acu

lui de la cravată Plapuma de nisip visează și la această

oră Probabil și capitalismul cu față umană este tot o

utopie Revoluția ca de obicei hibernează în cazemata

condiției umane Nu vă grăbiți Încă n-am deschis televizorul

Și iar s-a luat curentul

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

POEMUL CA INTERJECȚIE

Costel Zăgan

‎Costel Zăgan‎ în Gogyohka România

28 februarie 2018 la 08:12

Poemul ca interjecție

cu zorii în creștet

brazii hălăduiesc pe munte

cerul păstrează limita de frumusețe

ninsoarea punctează

Dumnezeu semnul exclamării

Costel Zăgan, Ode gingașe

FERESTRE CICATRIZATE

‎Ioana Manolache‎ în Costel Zăgan

Ioana Manolache

FERESTRE CICATRIZATE

Costel Zăgan

Vasele

comunicante

ale

cuvintelor

sunt

pline

de

lacrimi

Doamne

câţi

poeţi

au

plâns

Să

fie

aceste

nopţi

Atât

de

albe

şi

amare

Interludiu (iulie 2008)

CUVINTE DE NISIP

Peisajul acesta

îmi vine perfect

zic

trăgându-mi cerul

deasupra capului

Şi-n jur

tăcerea

devine

brusc

subterană

Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

POEZIA DOAR MĂ NINGE

Costel Zăgan: Poezia doar mă ninge

Poezia doar mai ninge

cerul Doamne e pustiu

printre rânduri plânge

Dumnezeul nostru viu

                                            Cerul Doamne e pustiu

                                            îngerii s-au dus la clacă

                                            un poet nu-i prea târziu

                                            niciunul nu vrea să tacă

Îngerii s-au dus la clacă

printre rânduri plânge

iarna asta prea săracă

poezia doar mai ninge

       Cerul Doamne e pustiu

       din zăpadă storc rachiu

Costel Zăgan, CEZEISME II 

DINCOLO-I AICI

Dincolo de bine nu este răul

dincolo de noapte nu e ziuă

scrisul meu de-ar stinge hăul

o să bat și mâine apa-n piuă

Dincolo de noapte nu e ziuă

dincolo de mine nu-i prăpăd

dacă vreau ceva le spun adio

și acelor doamne ce nu cred

Dincolo de mine ce-i prăpăd

scrisul meu de-ar stinge hăul
hai surâde Doamne să te văd

numai dincolo de bine-i răul

Dumnezeu de bate apa în piuă
dincolo de moarte-i numai ziuă

Costel Zăgan, CEZEISME II

ARTA COSTEL ZĂGAN

Zorile îmi sparg fereastra

tăcerea numai timpanul

dac-o face pe-a măiastra

arta mea creşte la anul

Tăcerea sparge timpanul

cuvintele-mi sar la bătaie

dacă timpul dă cu banul

numai vremea le îndoie

Cuvintele-mi sar la bătaie

dac-o face pe-a măiastra

arta mea apă de ploaie

zorilor sparge fereastra

Tăcerea numai timpanul

ca mioriţa-i doar zăganul

Costel Zăgan, CEZEISME II

AMINTIRI DIN COPILĂRIA CEA MAI RECENTĂ

A trecut și ianuarie

cu

ochii legați

de

năframa altei melancolii

Omul

ochiul atavic

al

lui

Dumnezeu

doarme

sub

pleoapa

istoriei

recente

Zburați

pe

vârfuri

copii

Costel Zăgan, Ode gingașe

DEȘERTUL DE CATIFEA

Gabriel Dîrmon

Deșertul de catifea

Prizonier a două lacrimi

pierdute de Dumnezeu

în deșertul meu de patimi

să nu râd e cel mai greu

Costel Zăgan

PROIECT ANGELIC

acum 2 ani

Costel Zăgan

27 februarie 2018 la 07:25 · 

‎Costel Zăgan‎ în Gogyohka România

fericirea ne-a blocat

în copilărie

sensul giratoriu

al oricărei biografii

adam și eva la loc comanda

Costel Zăgan, Ode gingașe

CE MAI FACEȚI DOMNULE ARGHEZI

Dimineața mă scol ca fiecare

pregătind poemul de plecare

Și-mi beau cafeaua lactee

împreună cu prima femeie

Pe care totuși ieri-noapte

am iubit-o ehei cât șapte

Și totuși nu-s prea lămurit

dacă-i poemul spre infinit

Costel Zăgan, HIPERBOLE BLITZ, 2005

Îmi place

DEȘTEPTARE ÎN FORȚĂ

Nu auzi că iarba crește

nu mai ai nicio nădejde

Parcă ești curcă plouată

hai Române sus odată

Unii cred că ești un prost 

alți sunt tu doar ai fost

Viața numai te-a chinuit

și-ai trecut de infinit

Costel Zăgan