Costel Zăgan
Cum te dezbraci copacii dau în floare
si simt în piept vapaia unui crin
de la zapada sufletul se-aprinde oare
când te privesc si mor câte putin
Si simt în piept vapaia unui crin
si trupul parca-i flacara straina
între prea mult si iata prea putin
esti noaptea devorata de lumina
Si trupul parca-i flacara straina
de la zapada sufletul se-aprinde oare
si cine pentru cine da lumina
sta noaptea sub aceasta întrebare
Cum te dezbraci copacii dau în floare
de parca i-ar aprinde o ninsoare
CEZEISME. 2008
CEZEISME. 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu