De la Doină la Luceafar
nimica nu mai e teafăr
Totu-i sub vremelnicie
fir-ar moartea să ne fie
Trecutul ne-arată fundul
viitorul numai rotundul
Ba cu hăis şi ba cu cea
vai de ţărişoara mea
Cum sar stelele din ea
Doamne ca din rana mea
Doamne ca din rana mea
Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu