miercuri, 5 februarie 2020

NOSTALGII RETORICE

cum 5 ani
Ioana Manolache
NOSTALGII RETORICE
Costel Zăgan

Spontană lacrimă de mamă
tăcere redusă la cuvânt
plânsul care mă destramă
ca să răsară în gând

Tăcere redusă la cuvânt
mamă tu copilăria mea
toată viaţa vânezi vânt
viaţa mea e steaua ta

Mamă tu copilăria mea
plânsul care mă destramă
trupul tău e lacrima
mai spontan decât o dramă

Mai adevărat ca moartea
Dumnezeu îţi ţine partea

CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

VECINUL ZERO

Alături de copilărie apocalipsa Costel Zăgan, ODE GINGAȘE