DOINĂ DIN ZORI ÎN NOAPTE

Mântuirea noastră vine

dac-o ducem și mai bine

Nu din gaură în hău

dac-o ducem și mai rău

Căci răbdarea-i limitată

nu mai e ce-a fost odată

Cu naștere și copilărie

toate trec fir-ar să fie

Numai viața însă frate

ne tot dă mereu pe spate

Știm ce stele trec pe sus

răsărind Doamne apus

S-a-nfrățit ziua cu noaptea

nu se mai scoală dreptatea

Ridicând mereu pe alții

ne-am uitat copiii frații
Costel Zăgan