Costel Zăgan

Erezia melancoliei interstelare

Poezia se scoală cu noaptea-n cap Cu luna

și cu stelele hălăduind prin părul încâlcit de

metafore și epitete de doi bani Cu nori strecurându-se din hiperbola vieții și-a morții Cu rachete hiperluminice punând pe fugă perfectul compus al celeilalte lumi Poetul lăsat la vatra lui interstelară are traista plină cu poeme infracționale N-o mai sunați Melancolia tocmai îi face patul cu jăratec proaspăt afânat

Sursa foto: image.issuu.com