EREZIA O SUTĂ PLUS

De-o sută de ani mă nasc întruna

Pe Câmpia Română

Pe crestele Munţilor Carpaţi

Marea Neagră îmi ştampilează

orice nostalgie europeană

Cu Doina şi Mioriţa

îmi tratez

orice junghi metafizic

Nu-mi pierd vremea

decât atunci când

n-am încotro

Punctele mele cardinale

sunt

Rusia America Dumnezeu şi Franţa

Dacă n-aş avea atâtea datorii

aş renunţa

cu drag

la toţi banii

Cu toate

că

nu-mi place

să recunosc

am prieteni

când

şi

unde

nu mă aştept

Nevastă-mea

ştie că-s gata oricând

şi

mă lasă-n pace

Poezia

mai renunţă

la

mine

Însă

eu nu renunţ

niciodată

În rest

Cartea mea de vizită

rămâne

 

Shakespeare

Trăiască

România Mare

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II